de angy90ro » Joi Ian 10, 2008 5:09 pm
Prea multa invidie se naste in fiecare gest
De aceea se ajunge la priviri reci si crime cu mare pret
IN fiecare om vad acel zambet grotesc
Acel gand maret,acel mare dispret
Ajungandu-se la suflete ingropate sub o mare de pacate
Pentru ei cerul e vesnic inorat iar stelele intunecate
Ne-ascundem dupa defecte k faptele noastre sa pare perfecte
Scopul:sa nu parem ce oglinda vrea sa reflecte
Gandirea mi-e felinar ce-mi lumineaza calea in al vietii calvar
Iar sufletul mi-e hoinar invaluit de gust amar
Nu mi-e frik!
ultimul fir de nisip ce se scurge in clepsidra
Si imi amintesc iar descrierile din Apocalipsa
Paote universu in care traim e o camera virtuala
Poate moartea e urmatoru pas in lumea reala
Nu inteleg oamenii intelepti se lupta cu propriul destin
Vrand sa aspire la un ideal divin
Dar de-alungul timpului oamenii k ei au fost persecutati
N-au fost apreciati
Au fost acuzati de oameni inapoiati
Razboaie peste razboaie,cadavre peste cadavre
Castigul:inimi frante de minti bolnave
Perfecţiunea constă în simplitatea de a privi, partea cea mai frumoasă apare după ce închizi ochii, atunci când imaginaţia se joacă cu sentimentele şi gândurile tale.
<a href="http://s251.photobucket.com/albums/gg318/angy90ro/?action=view¤t=Picture084.jpg" target="_blank"><img src="http://i251.photobucket.com/albums/gg318/angy90ro/Picture084.jpg" border="0" alt="me"></a>
Ma bucur ca ai revenit.
Sper ca pe mine ma mai recunosti.
